Evit să mănânc pe stradă, chestie de gust și de pudoare. Totuși, asta e cusurul meu, din când în când îmi calc pe principii și înfulec câte o gogoașă la margine de bordură. De o lună primesc un semn și nu pot să-l descifrez. Poate mă ajutați.
Ori de câte ori sunt cu gogoașa în gură și zahărul pudră pe mustață, prin fața mea trece o femeie cu barbă. Exagerez puțin, nu chiar barbă ci doar mustață și cioc. Are undeva între 30 și 50 de ani, se îmbracă sinistru de mulat pentru formele ei derutante, și își face veacul prin zona mea de plimbare, fiind mereu în mișcare. Necazul e că am un ficat sensibil din punct de vedere estetic și mai mereu îmi rămâne gogoașa în gât când o văd. În plus, la ultimele două gogoși, femeia a început să-mi zâmbească, fapt ce a sporit starea de cutremur stomacal. Îmi plac gogoșile, dar nu atât de mult încât să le cumpăr și să fug cu ele în unghere ascunse unde să nu mă ajungă femeia cu barbă. Mă mai frământă un lucru: femeia râde la mine sau la gogoși?
