Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecție am și piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuți.
Dacă mai vrei să cumperi și o curea din piele pentru alt ceas, lucrurile se complică și mai tare. După mai multe peregrinări am găsit omul potrivit undeva în apropierea Gării de Nord. Destul de plictisit de dat găuri la curele de nădragi, omul s-a înseninat când i-am pus în față cele două ceasuri (Timberland și Citizen). „Aaa, deci sunt chiar ceasuri, păi atunci să punem ceva bun”. A scos câteva zeci de curele din diverse materiale și mi-a ținut o prelegere despre bateriile elvețiene, care acum „nu mai sunt pe mercur, ci pe argint” și respectă ceasurile, nu ca „sărăciile” alea de 3 lei, de țin puțin și îți arată o oră aproximativă. Ușor amețit de discursuri am optat pentru o curea albastră din piele de „piciorușe de curcan”, chiar dacă începuse să mă cam apuce mila de biata pasăre, și o baterie „Renata” , prezentată așa de frumos de am crezut că e vorba de o fată pe care încearcă să mi-o propună de nevastă, sau noră dacă aș avea un băiat.
Lucrurile parcă ies mai frumoase când sunt făcute cu pasiune.
PS
Nu ştiu dacă fără prezentarea lui aş fi cumpărat vreodată o curea din piele de curcan. Mereu am avut o simpatie aparte pentru păsări, chiar și curci sau gâște.
Proba.