O ştire aparent banală din Gazeta Sporturilor m-a luminat cu intensitatea unei lanterne fără bec, cu bateriile descărcate, dar frumos nichelată. Pe foarte scurt ştirea: ceasurile stadionului Giuleşti, montate în 1945, au fost furate, iar în locul lor, administratorul (sau un om de bine) a montat două cartoane pe care sunt desenate nişte ceasuri, cu tot ce le trebuie, cifre, limbi, doar mecanismul din spate lipseşte. Desigur, nimeni nu va afla ora exactă de la ceasurile din Giuleşti, dar asta contează mai puţin în această lume în care important este ambalajul, ceea ce poți și ai cunoștințele necesare să faci fiind mereu trecut de evaluatori în planul doi sau trei. Suntem înconjurați de trupuri de silicon cu creiere din beton, care în piept au inimi din carton presat, frumos colorat în roșu aprins. Un mecanism funcțional poate prezenta mici imperfecțiuni, e „dotat” cu unele lipsuri, o ia înainte sau rămâne în urmă, pe când un carton bine tăiat și atent desenat este perfect, singura problemă este că îți arată de fiecare dată același lucru.
