Când se aliniază gândurile bune, te urci în autobuzul 168, mergi 4 stații și ajungi…în Ardeal. Am petrecut o oră – așa spunea ceasul, eu cred că am stat mult mai mult – în Biserica Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, din Drumul Taberei, ascultând pricesne, colinde, poezii și cântece de dragoste de țară (interpretate de Mariana, Adriana și Marcel Anghel) și recunosc că m-au încercat tot felul de emoții, unele sprijinite de un zâmbet discret, altele scăldate într-o lacrimă mai puțin vizibilă.
Da, dincolo de toate informațiile, neatinse de aripa adevărului, livrate cu generozitate de canalele internetului, în biserici au loc și astfel de momente, condiția minimală ca să te convingi de așa ceva e să le treci pragul. Desigur discuția legată de cât de mult sau de puțin ne plac preoții e infinită, dar adesea mă gândesc că dacă merg într-un magazin să-mi cumpăr o pereche de pantofi și prima pe care o probez mă strânge și îmi poate provoca răni, nu o cumpăr,lesne de înțeles de ce, dar nici nu decid să merg toată viața desculț, caut până găsesc ceva care sa se potrivească cu picioarele mele, poate mai strâmbe decât modelul ideal..
