România în 2099

Anul 2099, toamna târziu, la o şcoală din Bucureşti  (în continuare capitala României, cele mai apropiate capitale ale unor state vecine  sunt Viena şi Moscova)  mai mulţi adolescenți discută, la ora de istorie, despre eroii neamului din ultimele două secole. Nu sunt uitate faptele de vitejie din primele două războaie mondiale ale secolului XX, dar accentul se pune pe curajul „celor care au câștigat războiul fără să tragă un foc de armă”.

Să mori pentru țară a fost actul de eroism suprem al secolului XX, să trăiești în țara în care te-ai născut a fost provocarea secolului XXI.  „Străbunicii tatălui meu sunt printre marii eroi ai acestei țări, în primii ani ai noului mileniu, au făcut parte din minoritatea care a decis să rămână în țară, asumându-și dramatic toate lipsurile posibile, pentru ca România să nu devină un teritoriu părăsit, așa cum s-a întâmplat cu țările din jur, care au și dispărut în ultimii 50 de ani. Străbunica, bunicul, tata au fost educați în acest spirit, au rămas pe loc și acum încă avem o țară!”.

PS

Acum caut o fotografie, cu mine, sugestivă pe care să o las pentru manualul de istorie din 2099.