În caz că aveți niște necazuri, frustrări mai vechi, neputințe mai noi și mă vedeți prin oraș, mă puteți aborda pentru a vărsa „veninul” în urechile cuiva. Sunt liniștit în general, calm și când nu e cazul și de regulă când mă doare în cot nu prea deschid gura, indiferent ce se întâmplă în jurul meu. De altfel, problema cu cotul e gravă, am avut și o fisură la unul dintre oasele care îl asamblează, doctorul chiar a remarcat „pe dumneata te doare în cot chiar și că ai cotul fisurat”. Fisura s-a rezolvat, durerea a rămas.
Într-un autobuz gol, singurul bătrânel nevorbit se așează lângă mine. Ăsta avea o problemă cu pilozitatea. Pilozitatea mea, desigur. „Păcat de tinerețea matale, stai cu părul ala pe fața, ca sălbaticii. Dacă te respecți te bărbierești „un milimetru sub piele”, așa e civilizat, tuns, frezat aranjat”. Mă uit la el, cu milă și ulterior cu groază. Din nas îi ieșeau două cozi de veveriță iar din urechi două perii de haine. În rest tuns, frezat și aranjat, de fapt chel și parțial bărbierit, puțin nespălat, informaţia asta mi-o transmitea nasul. „Așa, doar asta aveți să-mi reproșați? Hainele sunt în regulă, intelectual corespund?”
