Undeva în Bucureşti, într-un mini-cartier nou clădit, cu populație majoritar hipsterească, un tip, din aia epilați pe mâini și picioare, pensați, care își lucrează freza și își cremuiesc barba câte o oră în fiecare dimineața, bine plimbați pe la sala de forță, dar pe care nu te poți baza să încarci o căruță cu saci de porumb sau să sapi trei răzoare de ceapă, discută la telefon.
-Geo, ești la Universitate? Te rog ceva, mult, mult! (…) Sunt acolo aia cu cărți vechi și discuri vinil.(…) Așa, da, bravo, acolo. Te rog să îmi cumperi câteva discuri cu ”Dire Straits”. (…) Dacă nu are, caută Michael Jackson. Așa, da. (…) Dacă nu, te rog vezi dacă găsești Rahmaninov, Verdi sau Bach sau dacă nu ceva cu inflexiuni etno.
Lângă mine, martor involuntar la discuție un alt tip, din alt film, unul cu mai puțină îngrijire corporală dă o replică suficient de puternică în volum, astfel încât să fie auzită și de Geo de la Universitate.
-Hai că până la urmă te anunță că vrea niște discuri cu Ion Dolănescu și Ileana Ciuculete.
