Din ciclul ”noaptea pe răcoare, teroare în baie”

După mai bine de un an am revenit la ceas de mare noapte altoită în dimineață în propria baie. Povestea de anul trecut este AICI. Acum, pe fond de ploaie care bate în geam, am simțit că am o datorie exact când somnul era mai lin și mai fin.

Mers, rezolvat problema, evident tot pe întuneric. Acum am pisică, dacă aprind lumina fiara mă atacă direct, e cam insomniacă și se plictisește. Așa dacă umblu pe întuneric sper că îi este rușine și stă liniștită.

Ies din baie și ca să mențin discreția trag ușor de ușă cu mâna dreaptă. Cu stânga, nevăzând nimic căutam pereții. Primul punct de sprijin tocul ușii, în apropierea unei balamale. Deci, dreapta trage, stânga primește, două degete sunt deja semi-strivite. Creierul dă comanda de retragere, doar că pe întuneric emisferele se încurcă și comanda ajunge la mâna dreaptă, care se retrage cu tot cu ușă în sensul închiderii acesteia din urmă. Stânga primește de îmi vine să mă p.. pe mine. A stai, tocmai am fost. Norocul pijamalei.Într-un final eliberez menghina, extrag degetele și încep să caut somnul. Nu mai e.

Pis, pis, pis, pisicută, nu vrei să ne jucăm, poate mai uit de durere.