Până când moartea îi va despărți

Au între 70 – 80 de ani. Sunt un cuplu.  Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă  să-i mulțumesc.

 Nu o fac.

Ea are o floare în mână, el ține geanta ei. Când, în sfârșit, tace și ea încep să de privească. Instinctual fac un pas în spate,  mă tem că accidental pot fi atins de veninul privirilor. Admit că nu am văzut niciodată atâta ură în ochii a doi oameni. Ea îl învăluie cu reproșuri. El o privește mut și strânge din dinți. Aud oasele trosnind. Îi privesc cu groază. Încleștarea pare iminentă.

Parcă mă uit pe Animal Planet la întâlnirea dintre un scorpion și un șarpe. Ea vede că îi văd și mă ia în primire. Cercelul, barba, privirea coboară ușor, inele pe degete, brățări, îmi trimite un val călduț de scârbă nedisimulată. El tușește ușor. Scap, îl ia în primire verbal. El tace, dinții scrâșnesc.

E ziua unei nepoțele, se duc în vizită.

Până când moartea îi va despărți!