Când ceasurile se întorc la originile primei ore,
am obiceiul să privesc noaptea în ochi,
fix, până o hipnotizez și adoarme.
O las lângă mine, o învelesc
și o păzesc până când primii zori îi strică somnul
și mă părăsește fără o vorbă.
Cu ziua am o relație aparte,
în general sunt la cheremul ei,
mă supune la tot felul de perversiuni,
cotidian, cu program fix.
Altfel, sunt bine,
mersi pentru absența întrebării.
