E sâmbătă, cea mai veselă zi când nu e posacă.
Un latino-american îmi cântă ” buenos dias tristeza”.
Youtube-ul ne face legătura, deși el e mort și eu doar mă antrenez.
E ianuarie și toate începuturile par să fie la sfârșit.
În ibric fierbe ceva, ce va fi? Ceai, cafea, greu de spus!
Pe stradă oamenii circulă cu atenție și îngrijorare.
Cad,din când în când, ei, nu eu, pe față sau pe spate, după noroc.
Uneori râd, de la 7 etaje distanță, dacă aș fi aproape m-aș preface preocupat.
De pe raft îmi surâde o carte: Bonjour Tristesse,
Francois Sagan să mă ierte, azi voi citi doar filmul.
Vară, unde ești?
În trecut și în viitor!
Dar vai, în cană-i doar ceai!
Hai, bună ziua, tristețe!
