Am tăiat două a felii de vânt,
de noiembrie și martie,
au gust mai intens.
Le-am uns cu putin cer,
din acela de dinainte de viscol.
Am fiert, la flacăra unei minți rătăcite,
o cană de ceață,
luată din marginea bălți,
și când a dat in clocot
I-am trântit două lingurițe de melancolie,
pentru accentuarea aromei.
Acesta este micul dejun
al oricarei dimineți fără soare.
Atentie!
Totul se servește pe terasa iluzilor pierdute,
neapărat la o masă cu trei picioare lipsă.
