Într-o lume în care sunt suficient de multe motive să fim despărțiți – de la religie până la simpatia pentru un curent muzical sau o echipă de fotbal – există ceva care ne poate uni: omenia. Cu un strop de omenie traversezi mai ușor marea, chiar și atunci când ea se numește Marmara și face trecerea din Europa în Asia.
Ușor contrariat de vehemența unor tipi, deranjați că am zis Avraam atunci când într-o moschee se povestea despre Ibrahim ( da, știu, dar uneori nu mă pot abține), am trăit un moment de reală bucurie, atunci când un domn, șoferul microbuzului cu care ne deplasam prin zonă, mi-a oferit mătăniile lui (tesbih), pentru că … de fapt nici nu contează. Gestul absolut dezinteresat al unui singur om poate schimba, uneori, impresia despre un întreg popor.
