În satul din care am plecat în lume, nu judec acum decizia, oamenii au obiceiul să mai și moară. Adesea firesc, uneori nefiresc, trist, cu un oftat de ușurare, după posibilitățile și destinul fiecăruia. Există o instituție în zonă, ”gura satului”, care nu ratează în general niciun eveniment major și în special niciun mort și nicio moarte. Uneori se moare banal, dar gura satului nu suportă acest lucru și cu măestrie îmbunătățește realitatea.
Recunosc, încerc să fiu amabil, nu o îmbunătățește ci o stâlcește.
Astfel, adesea apar, post mortem, boli, conflicte, dușmănii, supărări, care contribuie fiecare, în proporții variabile, la finalul vieții unuia sau altuia. 2020 a fost un an special. Potrivit preotului din sat, cu care am discutat – unde altundeva decât la o înmormântare – s-a murit mai mult decât în mod obșnuit. Echilibrat, slujitorul Domnului și al Bisericii, nu s-a avântat în teorii legate de această creștere a numărului, a admis că se simte întristat de numărul mare de evenimente neplăcute la care trebuie să slujească și că îi este dor de o nuntă sau un botez. Din datele pe care le avea, bazate inclusiv pe certificatele de deces, mi-a mărturisit că au fost și două persoane la care la motivul morții apărea și coronavirus, asta însemnând undeva sub 2% din totalul celor dispăruți. Din informațiile pe care le aveam de la ”gura satului” procentul era de peste 95%. De ce așa? Pentru că e dificil să susții că un om a murit de coronavirus după ce a fost accidentat mortal de o mașină. Altfel, s-ar fi discutat de ”unanimități”. Pandemia a trimis în șomaj imaginația sătenilor clevetitori, coronavirusul fiind suficient pentru a justifica și a stârni interes vizavi de fiecare dispărut.
Vaccinarea a ajuns și în satul meu, nu doar ca subiect de discuție, câțiva chiar au beneficiat de serul miraculos de la Pfizer/BioNTech. Ieri a murit un vecin, nu știu cauza morții, dar sâmbătă mă deplasez în zonă și o voi afla, pe căi neoficiale. La telefon ”gura satului” e ceva mai discretă, se teme că e ascultată, înregistrată, urmărită. Nu știu dacă fostul vecin (bănuiesc că e corecta titulatura până când ne vom reîntâlni ”dincolo”), s-a vaccinat, dar asta contează mai puțin, deja am o ”bănuială sigură” în ceea ce privește cauza decesului.
Până la noi vești, ca să echilibrez puțin textul, vă urez sănătate!
