Festivalul de arătat cu degetul spre școală (ca instituție, nu clădirea) e în plină desfășurare. Firesc, doar nu are cineva pretenția să ne educăm propriii copii. O largă majoritate a părinților au două replici pe care le folosesc invariabil atunci când e vorba despre dirijarea dezvoltării (intelectuale, morale, fizice, sufletești…) odraslelor care le spun mamă sau tată. ”Ce să-i fac? E mic(ă)!”
și
”Ce să-i mai fac? E mare!”.
Între ele, un deșert de nepăsare. Efectele? Se văd, se aud, se simt.
Altfel, după cum spune poetul:
”Un continent, scufundându-se lent
Dar ei şi-n somn îşi spun trufaş că nu,
Tu porţi un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.”
