Încerc, cu modestele-mi forțe, să țin pasul cu tehnologia. Adică ne mișcăm în aceeași direcție, ea cu viteza unui avion, eu… mai pe bicicletă. Chiar și așa ne mai intersectăm, cum ar fi cu ocazia unei achiziții online. Aici e ca la barbut, dacă ai noroc, ai, dacă nu, nu. Am cumpărat ceva și după ce am primit acel ceva am dat patru telefoane și trei emailuri ca să primesc tot ce îi trebuia ca să fie și funcțional (fără succes), așa că m-am deplasat în offline-ul drag mie, la piață, pentru a rezolva problema.
Online sau offline, observ cu stupoare că nepermis de mulți oameni sunt total pe lângă subiect în ceea ce privește ocupația lor, sunt foarte superficiali, dar excelează la obrăznicie, închipuindu-și că astfel compensează nepriceperea. Repet, de ce să avem pretenții de la un Ciolacu, Iohannis, Ciucă, Drulă, Simion, Orban? Priviți în jur, amar și jale.
La revenirea din piață (unde am apelat la toate cunoștințele de fizică, termodinamică, electronică – pentru a cumpăra un ștecher, un cablu și un încărcător/adaptor/alimentator/ transformator, fiecare vânzător avea varianta proprie) m-am intersectat cu două doamne, care purtau un dialog despre vârstă. ”Dragă, vârsta e un număr, contează cum ești tu pe interior. Sunt foarte bine în pielea mea”. Nu mă aventurez prea mult pe această alee îngustă, dar dacă doamnele ar fi avut fiecare câte 112 ani, tot nu aș fi îndrăznit să spun că se ”țin” bine, de altfel nici nu se țineau, interiorul tineresc nu contribuia prea mult în ceea ce privește deplasarea.
Ce vreau să zic?
De unde vine pofta asta nesecată să ne mințim singuri și să-i mințim și pe ceilalți ? Ce câștigăm? Dacă în față ai un prost, chiar nu contează ce spui, dacă te afli aproape de un om intelligent, indiferent de ce panglici scoți pe gură, acesta te va evalua exact, din toate punctele de vedere.
