”Iubirea?
Cunosc.
E treaba aia care mi-a ruinat mereu prezentul, dar care, acum, îmi luminează trecutul. De viitor nu mai e cazul să vorbim. Uită-te la mine!
Tu ești tânăr, mai ai timp, încă nu înțelegi cum e să pierzi totul! Încă te poți uita înapoi cu mânie și înainte cu speranță.
Eu?
Mă uit în pământ! Ha, ha, ai prins-o!
Ce greu mi-a fost să spun «te iubesc» când trebuia și ce ușor aruncam cu vorbele când nu era cazul.
Să dau timpul înapoi? Ar fi o pierdere de timp dacă aș face asta ca să îndrept ceva. Sunt convins că aș bifa aceleași greșeli. Doamne, ce mult mi-au plăcut greșelile mele!
Hai, baftă, privirea în față, în spate mă uit eu!”
*Un bătrân, cu o pâine în sacoșă, monologând la o coadă la rotiserie cu un tânăr, cu căști în urechi și o cutie de bomboane în mână.
