Dimineță, răcoare, stăteam liniștit (cum mă cunoașteți) într-un troleibuz verde, care poate circula și cu ”bețele” culcate. În interior fix trei oameni. La prima stație se mai urcă două doamne, eligibile pentru un program de turism dedicat seniorilor. Un bătrânel, până atunci apatic, sare ca un arc de pe scaunul lui și le invită pe doamne să se așeze. ”Tineretul din ziua de azi nu mai știe ce este respectul”, glăsuiește bătrânelul. Am spus că inițial eram trei pasageri, eu, amabilul de pripas și o mamaie complet stafidită, care părea să fie bunica bătrâneții. Cum sunt sătul până peste cap de toți neaveniții care simt nevoia să se bage sau să mă bage în discuție, intenționam să lansez un dialog, ușor, de primăvară, despre libidinoșenie, inadecvare și olimpiada muștelor în lapte. Doar că dându-mi seama că tineretul din fraza proaspăt rostită eram eu, o ușoară cochetărie tomnatică mi-a închis gura. Recunosc, nu m-ar deranja eticheta de nesimțit, dacă aceasta ar fi pusă peste un trup tânăr.
Altfel, că tot suntem în plină campanie de alegeri pentru absolut orice și sunt abordate aproape toate subiectele posibile, aștept un candidat care să vorbească despre un recensământ al nebunilor, care se plimbă nestingheriți pe stradă, și niște inițiative legislative, care să mai taie din elanul agresivilor care se înmulțesc într-un ritm amețitor.
PS
Precizare pentru bogați, un troleibuz are mai mult de trei scaune pentru pasageri!
