O doamnă, deloc tânără, cu un copil, 5-6 ani, așteaptă autobuzul.
Așteptăm mai mulți. În stație.
Eu îl mai aștept și pe canapea, în sufragerie, dar nu vine niciodată.
Rămâne cum s-a stabilit, autobuzul (cu toate rudele sale) e doar pentru săraci.
Știe și doamna (exagerat de cochetă) și pentru că știe încearcă să înfigă o scuză în dialogul pe care îl purta cu un pensionar experimentat: „Puteam să o duc la plimbare cu mașina noastră, dar a zis că îi place cu autobuzul, ca să mai vadă și ea pe geam”.
„Dar cum o plimbați cu mașina dumneavoastră, în portbagaj? Sau conduceți un tanc?”.
Mână birajr!
