Când ceasurile se întorc la originile primei ore, am obiceiul să privesc noaptea în ochi, fix, până o hipnotizez și adoarme. O las lângă mine, o învelesc și o păzesc până când primii zori îi strică somnul și mă părăsește fără o vorbă. Cu ziua am o relație aparte, în general sunt la cheremul ei,…
Autor: dedes
Ho, ho, ho. Gata.
Ora 8. Bloc comunist plin de capitaliști. Țrrrr. Deschid ușa, un om(de la o vreme nu prea mai știu să fac distincție între bătrân și tânăr) mozolit bine de noroi mă întreabă dacă primesc cu colindul. Hâț, desigur. Scoate un clopoțel fără limbă, adică mut, îl agită și glăsuește: „Ho, ho, ho. La mulți ani!” Tăcere,…
Până când moartea îi va despărți
Au între 70 – 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc. Nu o fac. Ea are o floare în…
Să ningă mult ca-n frații Grimm
Se circulă în asemenea hal încât în 4 staţii am aflat vieţile a doua doamne (la una ma uit deja cu admiratie, a fost măritată de 4 ori şi promite să nu se oprească) şi suferinţele medicale ale unui tataie (relatează nişte proceduri medicale pe langă care torturile din evul mediu par înviorarea de dimineaţă)….
Lirica dedesiana
V-am mai spus cum stau cu fericirea? Nu? Bun, atunci repet. Uneori sunt fericit, alteori visez ca sunt. Din când în când uit să înghit rețeta, care îmi prescrie sedative și mă izbesc, cu nasul, de geamul curat al relității murdare. Nu înţeleg, însă, singularul la fericire, pluralul da. E ca un zâmbet frumos și…
13
O jumătate de plic, gol, conținea o adresă. Primisem foaia de la fratele meu, care aflase adresa de la un coleg de muncă, din București, cu rude în Transilvania. Așa funcționau lucrurile, când funcționau. M-am dus la poșta din orașul (Găeşti) în care făceam liceul, am cumpărat un plic și timbre, iar seara am scris…
Pe urmele mele
În toate amintirile mele sunt un învingător, chiar dacă în vise sunt puțin laș, iar în visuri sunt tot mai sărac. Nu am așteptări mari de la prezent, dar mă amăgesc că ”voi fi…”, deși de cele mai multe ori sunt cum sunt. Visez să mă schimb, deocamdată îmi rescriu trecutul, va fi o epopee!