Fiecare om își dorește câte ceva, mai material sau mai imaterial, după posibilități și aspirații. Recent am văzut un caz de dorință îndeplinită. Locatarul acestui „imobil”, cu ani în urmă, sătul de viața la bloc cu tot alaiul ei de neplăceri și-a dorit o căsuță a lui, pe pământ, cu o mică verandă, unde să poată servi o cafea și privi, după posibilități, apusul sau răsăritul. Viața a avut grijă de el și dorința i-a fost îndeplinită, după cum se poate vedea în imagine!
Cenuşăreasa, varianta Vulcănescu colţ cu Popa Tatu, a doua zi după întâlnirea din club!
Fie Cenuşăreasa a răcit şi a lăsat condurul la poartă, ca să nu-l viruseze pe prințul care cu siguranță o căuta cu perechea încălțării legată la brâu, fie acesta, prins cu afaceri, a lăsat pantofiorul în gard și a plecat să mai strângă niște „fer” de prin împărăție.
Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecție am și piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuți.
Un domn înalt, scheletic, încercănat, obosit, îmbrăcat cu haine mai mari cu două – trei numere se așează în fața mea zâmbind. Se uită pe geam și zâmbește sau râde pur și simplu. Nu are căști în urechi, deci nu ascultă ceva amuzant, și nici nu citește nimic. „Nebunul râde de ce își amintește”, îmi zic.
Am fost la Webstock și a fost bine în condițiile în care am reușit să mă concentrez la ceea ce se vorbea în zonă în proporție de peste 70%. Nu vreau să vă mint, au fost și moment în care nu am fost foarte interest de un subiect, dar din fericire au fost destul de puține.
În ultima perioadă se vorbeşte enorm despre sistemul medical. Nu îmi place să înghit chestii rumegate de alţii, aşa că vă expun trei situaţie în care am interacţionat direct cu sistemul (ambulanţă – 2012, spital – 2011 farmacie -2007). Aceasta este realitatea cu care m-am confruntat eu!
Doar eu, ca să parafrazez din zicerile unei campanii electorale prezidențiale ratate, puteam ajunge la un concert încărcat ca o gospodină, cu tot ce trebuie pentru o masă în familie sau, de ce nu, o masă câmpenească. După o plimbare prelungită printr-un mare magazin alimentar, m-am pomenit în mijlocul unui concert susținut în parcul Drumul Taberei de Mihai, omul cu „mă ucide ea”.
