Plimbam un pas de front sub geamul tău, purtând în raniță păreri de rău. Brodam în gând mii de povești, și mă-ntrebam, pierdut: unde mai ești? Vara începuse acum cu gust de toamnă, iar iunie avea machiaj de doamnă. Simțeam că am pornit spre cer pe jos, lăsând în spate o dâră de frumos. Pe…
Autor: dedes
Pablo
Am plecat să cumpăr roșii, castraveți și brânză. Am eșuat înainte să intru în piața, brânza s-a dus prima. O carte de poezie i-a luat locul. O vindea un bătrân, pe ea și pe altele. I-am dat cât nu mai face o carte pentru restul lumii. O tânără cu o fustă numai flori și încrețituri,…
O ţigare în minus, o vorbă în plus
Bucureşti, primăvara anului 2024, pe o stradă de la periferie se intersectează doi oameni, care, teoretic, nu au nimic de împărţit. Unul cu capul în nori (eu), altul cu norii pe post de acoperiş (el). -Te pup, ai o ţigare? . -Nu, nu fumez! -Dacă fumai îmi plasai una? -Sigur! -Te pup. Dacă eram milionar…
Floare de mac
În altă viață am fost o floare de mac, chiar și acum, înfloresc discret și tac. Fără rădăcini, mă usuc și pier, un punct roșu, între pământ și cer
A fost odată
A fost odată ca niciodată. Ştiu, niciodată să nu spui niciodată. Reluăm, a fost odată… sau niciodată, nimic nu mai e sigur. Au fost doi prieteni, Alonso şi Alfonso. De fapt Marin şi Marian, dar numele lor erau prea locale, iar acum toate poveştile au aspiraţii internaţionale. Cei doi s-au cunoscut în copilărie, dar în…
Punct și virgulă
Sub talpa cerului, albastru-gri, pierdeam cu nonșalanță încă o zi. Eram atât de plin de tu și eu C-aveam apucături de semizeu! Schimbam minutele în sentimente. Un alchimist cu gânduri recurente. Credeam că mâine va tot fi Că după orice beznă vine zi! Cernând, absent, nispul sufletului meu M-am revăzut, copil, plimbând un zmeu. Și-am…
Verticali pe orizontală
Am ieșit la o foarte scurtă plimbare, după ploaie, fix ca o ciupercă (mereu am visat să mă deplasez mai mult pe verticală decât pe orizontală, ca orice plantă – atenție, aici nu e autoironie, e lăudăroșenie). Când am ajuns în zona Străzii Romancierilor, pe un zid stătea scris, mare, negru pe galben ”M… Dan”….
