Ca în vremurile bune, când oamenii erau obișnuiți să plătească atunci când doreau să vadă un film, sâmbătă seara am mers la cinematograf. O carte și un film făcut după ea cu mult înainte să mă nasc au reprezentat combustibilul care m-a pus în mișcare. Nu puteam rata noua ecranizare a romanului „Ben Hur”!Nu fac comparații nici cu pelicula celebră, îngropată sub statuete Oscar, cu Charlton Heston în rolul principal, și nici cu cartea, deși tentația există, mai ales că pelicula cea nouă, regizată de rusul Timur Bekmambetov, conține câteva erori demne de semnalat, dar pe care vă las să le descoperiți singuri.
Autor: dedes
Cu „tatăl lui Zorba” în Deltă
O vizită în Delta Dunării este memorabilă, indiferent cum se petrec lucrurile, în rău sau în bine, cu pește sau fără, cu oameni buni sau răi. La final de primăvară am poposit la Uzlina, la Gulliver Delta Resort (un loc plăcut) în plină prohibiție. Norocul peștilor și norocul meu, pentru că în geantă strecurasem și o carte, „Raport către El Greco”, scrisă de Nikos Kazantzakis, „tatăl” celebrului Zorba. Lectura a fost memorabilă și la acest lucru a contribuit din plin și locul desfășurării acțiunii. Cartea, de o sinceritate absolută, de care sunt capabili mai ales oamenii ajunși la capăt de drum…
Concurs!
Dedes.ro oferă unui „cititor călător” o întâlnire cu Jules Verne, un maestru al călătoriilor și aventurilor. Tot ce trebuie să faceți ca să aveți șansa să câștigați cele două volume, publicate la editura Adevărul, ale romanului „ȚINUTUL BLĂNILOR” este să: – dați like paginii „Cititor calator ” (în cazul în care nu ați făcut-o deja) și să răspundeți, până pe 31 august, printr-un comentariu (aici sau acolo) la întrebarea: „Ce carte de Jules Verne v-a plăcut?”.
La drum cu urmaşii baronului Munchausen
Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.
Beția libertății
Viaţa mea? O cascadă, acum cred că mă apropii de impactul cu fundul lacului, ca să nu zic al sacului. Cum vrei să ți-o povestesc, pe scurt sau pe lung? Aaa, pe lat, ești curvit! Bravo.
Am făcut seminarul teologic, înainte de 90, am prins o parohie mare în București, eram pe cai mari și dintr-o dată s-a rupt ceva în mine, m-am certat cu Dumnezeu…Hai sictir! Te văd că îți sclipesc ochii, ești curvit, nu muști din astea.
Sinucigașul
Executam nişte fotografii de pe unul dintre podurile care traversează autostrada Bucureşti – Piteşti, când lângă mine parchează o maşină de poliţie. Am crezut că poliţistul mă abordează din cauza bicicletei parcate uşor abandonat-trântit. -Bună ziua, ce faceţi aici? -Fotografii! -Aaaa, credeam că faceți altceva! -Ce altceva? -Eee… o prostie. -Să mă sinucid? -Da. -Păi…
Nicu „Brătară”
Nicu „Brăţară” lucrează la o firmă de salubritate. Nu ştie cum e trecut în cartea de muncă, de fapt nu ţine minte, dar în niciun caz măturător. Asta face toată ziua, dă cu mătura pe străzi. Are spre 55 de ani şi e supărat că „astea mici s-au şmecherit”. Îi plac femeile. Mai mult decât…