Tanti Geta a primit de la copii un smartphone. „Un chin pe bani”. E un ACER de 5 inch. „Ager de-un lat de palmă”. E destul de greu de manevrat. „E imposibil să faci ceva cu el, ia de vezi”. Tanti Geta începe să patineze cu degetul mare și arătătorul pe gheața ecranului. Mișcări ample…
Autor: dedes
Vârste
„Ploua infernal” și eu mă plimbam cu „ratb-ul”. Îmi place că ploaia îi face pe oameni mai tăcuți, uzi, vorbesc mai puțin. De mai bine de 30 de minute mă bucuram de tăcere când deodată o tânără doamnă îmi violează timpanele cu două cuvinte țipate isteric-interogativ: „Chiar suta?”. „Da mamă, o suta!” vine răspunsul pe…
Cum l-am salvat pe Pintea de la moarte
Recunosc din start că am o slăbiciune pentru actorul Florin Piersic. Am devenit ţinta glumelor familiei pentru că ori de câte ori îl văd la TV, într-un film, o piesă de teatru, emisiune de vorbăraie, suspend orice activitate, confisc telecomanda şi mă lăţesc pe canapea. Contează mai puțin că filmele cu el le-am mai văzut…
Lopeți și politețe
Ultima zăpadă căzută mi-a adus un motiv de bucurie. Lucrurile se schimbă în bine, cel puțin în ceea ce îi privește pe vecinii mei. De aproape un deceniu deszăpezesc aleea, destul de lungă – arareori ajutat – de la intrarea în imobilul în care locuiesc. Am mai povestit, dacă la început tinere domnițe m-au și…
Poveste de iarnă!
În vremea în care în satele de pe malul Argeșului, portocalele și bananele erau semn clar că se sfârșește anul, curentul electric era un adevărat lux, la fel ca și pâinea, iar o noapte de program TV reprezenta un miracol, oamenii încă erau legați cu fire nevăzute de obiceiuri străvechi. Și ce obicei putea fi…
Vă ascult!
M-am născut tăcut și am învățat să ascult, apucătură rea, în fond e cea mai mare calitate a mea. Ascultând am făcut cele mai mari cuceriri, de la prieteni până la nevastă! Cei care nu mă cunosc suficient, cred că dacă tac sunt posac. De fapt, nu vreau să-i jignesc… vorbind. Într-o lume…
Simțul umorului
O constatare tristă, oamenii nu prea mai au simțul umorului. Constatare e însoțită și de o mică îngrijorare cu un singur semn de întrebare: poate umorul meu nu mai are simțul oamenilor? Noiembrie, seara, eu în continuare foarte nebărbierit, cu un rucsac în spate intru, însoțit de soție, la sediul firmei de unde consumăm…