Autor: dedes

De o săptămână nu mai dorm și nu mai sunt om. Îmi e frică să nu se supere Gabi Oprea pe noi, pentru toate atacurile și insinuările nedemne, și să ne lase. Fără el, un patriot de primă mână, pe noi cine ne mai apără? Domnul Vadim nu mai este, Miron Cozma e luat prizonier…

Romanii i-au învins, din nou pe geto-daci duminică seara, între orele 20.30 și 22.30. Totul este oficial, o spun și audiențele TV. Pe Pro TV, în acest interval orar, a rulat fin, digital și chiar HD, filmul „Pompeii”, iar pe TVR 2, dacii ultrabărboși și cețoși rădeau tot în pelicula „Burebista”.Crescut într-o epocă în care…

Semnele norocului pot apărea când te aștepți mai puțin. Vă spun din experiența recentă. În timp ce mă îndreptam cu pași șovăitori spre un spectacol cu accente de thriller socio-economic, cunoscut sub numele de „ședință cu părinții”, semnele norocului s-au arătat de trei ori în mai puțin de 500 de metri, o vrabie și doi…

Un vecin, un bătrânel care se mișcă mai greu, m-a prins în buza liftului și …m-a rugat să-i cumpăr de la „taraba” de peste drum revista „România Mare”. Amabil, m-am prezentat la chioșcul respectiv, pe care în mod obișnuit îl ocolesc din cauza vânzătoarei , o doamnă mult mai preocupată să ascundă marfa vânzătorilor ambulanți,…

Gara de Nord, la umbra hotelului Ibis, între doi boscheți, trei muncitori de la drumuri serveau masa de prânz, discutând despre un al patrulea. -Îl crezi tu așa prost, da să vezi că și-a scris toată viața într-un caiet! -L-ai văzut tu? -Da. -Ai citit caietul? -Nu, că l-a vândut la unu de pe Griviței,…

Pasiunea mea pentru fotbal, lumea satului și câmpie poartă un nume: Voința Ionești. Așa stând lucrurile ori de câte ori pot, și pot destul de des, mă prezint pe stadionul Central din Ionești. Duminică, echipa locală urma să întâlnească liderul clasamentului (Onoare vest, Dâmbovița) Flacăra Zăvoiu. La astfel de meciuri se trece foarte ușor de…

În una dintre vânătorile mele prin anticariatele orașului am achiziționat o carte pe care o aveam în  vizor de mai mult timp: Raport către El Greco. Bucuria viitoarei lecturi mi-a fost umbrită imediat după ce am deschis cartea. Pe prima pagină era o dedicație, care îmi spunea povestea scurtă a unui cadou, făcut de un…