Categorie: Amestecate

de Romulus Vulpescu În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare. Ne amageste lenea unui vis Pe care-l anulam cu-o sovaire; Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire; Ne rasucim pe-un asternut posac, Însingurati…

Mult a fost, puţin a rămas.

Cum boala numită fotbal nu se prea poate trata, voi fi la datorie și la acest Campionat European, cu un ochi la TV, altul la laptop, un pix în dinți și o tastatură pe genunchi. Am gasit și un loc care să mă găzduiască, unde am prezentat și o declarație de intenție, conformă cu spiritul…

Ţin minte că această fotografie era mult mai clară în urmă cu ceva ani. Nu ştiu ce alchimie se produce, dar întregul proces acţionează la fel ca în cazul amintirilor din prima tinereţe. Cadrul general rămâne, dar amănuntele se pierd într-o ceaţă a nostalgiei, care îţi permite să înfrumuseţezi atât cât te lasă sufletul.

. . . . . . . . . Ion Andreescu – Iarna la Barbizon

Una din primele amintiri legate de Ajunul Crăciunului este legată de piesa de teatru „Visul unei nopţi de iarnă”, pe care am văzut-o aproape miraculos, având în vedere că în zona mea electricitatea se arată la faţă destul de rar toamna şi iarna. Cine mai are organ pentru teatru şi pentru un romantism dulce-amărui poate…