Amintiri de maine
Vara aceasta am colecționat bancnote de un leu. Nu zâmbiți. Am zis să mă răsfăț în concediu (în traducere: să mai cumpăr ceva complet inutil). Cum nu puteam pleca în vacanță cu cărămida de lei, am făcut un schimb cu comision zero, la domiciliu, și am decis să plătesc cu verzișorii ceva la bancă. O…
”Mă scoate în fiecare dimineață”, zice bătrânul. Stă pe o bancă, azi ține cățelul în brațe, în alte dimineți îl are lângă el, la picioare. ”Nu prea mai merge. Înainte îl scoteam eu la plimbare, acum mă scoate el pe mine din casă. Fumăm o țigare, mai mult eu, bem o cafea și după înapoi…
Uneori am curaj, toamna când ninge şi joia dimineaţa. Fiind joi, am ieşit să duc gunoiul la ghenă. În scara blocului plin cu vile model minimalist era un vuiet grozav. O doamnă, divorţată de tinereţe, zbiera amarnic, ceva legat de un colţ de perete zgâriat, de o reparaţie şi de nesimţire. ”O să vă aduc…
Am trăit în mai multe regimuri, inclusiv totalitare. Ultimul, cel de viață și de absența acesteia, îmi impune supe, mai lungi sau mai concentrate, după cum dictează interiorul. Ultima, cu multe găluște, m-a ars atât de tare, încât, pentru o clipă, am crezut că este o poveste de dragoste. Abia după ce am mușcat o…
Mă bălăcesc în spuma leneșă a caniculei și visez la clipele când măturam mările de tot praful așezat pe creasta valurilor.
Dați-mi o mătură – cu coada din salcâmul lui Moromete și perii din sorg roșu, cules din carțile de Nobel ale lui Mo Yan- și vă curăț lumea!
O mătură, dau sărăcia mea pentru o mătură!
Final de decembrie, cu 27 de ani în urmă, la radio, după ani, grei,se difuzează un colind cântat de corul Madrigal. Doi bărbați, tata și fratele lui, oameni destul de greu de impresionat – pentru că viața avusese grijă să-i călească suficient – plângeau discret, privind spre focul din sobă.
Anul 2099, toamna târziu, la o şcoală din Bucureşti (în continuare capitala României, cele mai apropiate capitale ale unor state vecine sunt Viena şi Moscova) mai mulţi adolescenți discută la ora de istorie despre eroii neamului din ultimele două secole. Nu sunt uitate faptele de vitejie din primele două războaie mondiale ale secolului XX, dar accentul se pune pe curajul „celor care au câștigat războiul fără să tragă un foc de armă”.
