Simt că aveți o dilemă și mă repede să o rezolv. La întrebarea, ”De unde pot cumpăra cartea lui Dan – Lunile unor ani?”, răspunsul vine ca un izvor nărăvaș de munte: Libris, Librariaonline, eMag, Grupdzc, Esteto, Booknation, Librăriadelfin toate cu .ro în coadă și (de ce nu) amazon .it. Evident că mai sunt și…
E prima oară când recomand o carte pe care nu am de gând să o citesc. Garantez că vă va smulge cel puțin un zâmbet și măcar o lacrimă (așa mi-ați lăsat de înțeles de-a lungul anilor). E caldă, azi a scos-o din cuptor editura și văd că libris.ro și esteto.ro au pus deja preț…
Am plecat să cumpăr roșii, castraveți și brânză. Am eșuat înainte să intru în piața, brânza s-a dus prima. O carte de poezie i-a luat locul. O vindea un bătrân, pe ea și pe altele. I-am dat cât nu mai face o carte pentru restul lumii. O tânără cu o fustă numai flori și încrețituri,…
Bucureşti, primăvara anului 2024, pe o stradă de la periferie se intersectează doi oameni, care, teoretic, nu au nimic de împărţit. Unul cu capul în nori (eu), altul cu norii pe post de acoperiş (el). -Te pup, ai o ţigare? . -Nu, nu fumez! -Dacă fumai îmi plasai una? -Sigur! -Te pup. Dacă eram milionar…
Doi tineri (20-25 de ani) discută relaxat. Unul povestește ceva.
„Băi, e penal rau, râzi de te strici. Sunt țăranii aia pe acolo cu poantele la ei, da moșul e cel mai tare. Are niște glume în el, ți-am zis, penal, penal. E o fază cu niște fasole, mori”. M-am gândit că a revenit Bendeac la TV cu niște glume de mare angajament sau un nou vlogger a lansat un mini-serial umoristic.
Nu-l văzuseră toți, dar știau de el. Tite se angajase la CFR și primise un ceas deșteptător. Un război mondial avusese loc, un altul urma să înceapă.
Ceasul era cea mai „deșteaptă sculă din sat”. Suna la fix patru dimineața, pentru că la 6 Tite trebuia să intre în post și până mânca, până se îmbrăca în „haina statului”, până parcurgea pe jos cei 5 km până la gară, abia dacă avea timp.
Am un „vecin de cartier” căruia îi spun Tomba. De ce? Pentru că e singurul nume de schior pe care îl cunosc în acest moment al vieții mele. De ani buni, omul, destul de senior, ca să nu zic bătrân de-a binelea, se deplasează de parcă ar schia. Tălpile se află în contact și într-o perpetută frecare cu solul, lăsând impresia că dacă ar ridica o singura dată un picior s-ar prăbuși definitiv.
