Categorie: O lume minunata

Îmi place mă să plimb prin aerul tulbure al dimineții citadine, mai ales când pubelele de gunoi stau, abundente, la marginea trotuarului, precum păsările de noapte, care oferă, gunoi pentru unii sau aur pentru alții. Mirosul dulce-acrișor-vomitiv, de sfârșit de lume organică îmi lasă impresia că bat străzile din Napoli, Casablanca sau Buenos Aires. Nu…

Viaţa e o călătorie, orice om o ştie. Uneori traversezi o poiană cu flori, Alteori, un deşert. Bănuiesc că aţi ajuns,  cel puțin o dată, într-o poiană. Ştiţi cât durează să o străbateţi şi aveţi habar, măcar de pe hartă, cum stă treaba cu Sahara, Gobi sau Atacama. Asta aşa, ca să stabilim proporţiile. Bucuraţi-vă…

Plimbam un pas de front sub geamul tău, purtând în raniță păreri de rău. Brodam în gând mii de povești, și mă-ntrebam, pierdut: unde mai ești? Vara începuse acum cu gust de toamnă, iar iunie avea machiaj de doamnă. Simțeam că am pornit spre cer pe jos, lăsând în spate o dâră de frumos. Pe…

A fost odată ca niciodată. Ştiu, niciodată să nu spui niciodată. Reluăm, a fost odată… sau niciodată, nimic nu mai e sigur. Au fost doi prieteni, Alonso şi Alfonso. De fapt Marin şi Marian, dar numele lor erau prea locale, iar acum toate poveştile au aspiraţii internaţionale. Cei doi s-au cunoscut în copilărie, dar în…

Sub talpa cerului, albastru-gri, pierdeam cu nonșalanță încă o zi. Eram atât de plin de tu și eu C-aveam apucături de semizeu! Schimbam minutele în sentimente. Un alchimist cu gânduri recurente. Credeam că mâine va tot fi Că după orice beznă vine zi! Cernând, absent, nispul sufletului meu M-am revăzut, copil, plimbând un zmeu. Și-am…

Am ieșit la o foarte scurtă plimbare, după ploaie, fix ca o ciupercă (mereu am visat să mă deplasez mai mult pe verticală decât pe orizontală, ca orice plantă – atenție, aici nu e autoironie, e lăudăroșenie).  Când am ajuns în zona Străzii Romancierilor, pe un zid stătea scris, mare, negru pe galben ”M… Dan”….

Din ciclul ”nicio nenorocire, fără un zâmbet”, o durere interioară m-a dus față în față cu chirurgia laparoscopică. Văzut, plăcut, rezolvat. Pe când mă relaxam, cu pieptul voinicesc dezvelit, pe un pat la terapie intensivă (tocmai îmi erau schimbate niște bandaje), vecinul de suferință mă întreabă senin: ”Pe matale te-a înjunghiat unu cu parkinson, că…