Îmi cer scuze pentru toate postările mele în care am batut câmpii cu chestiuni legate de literatură, morală, poezie, bun simț, cinste! Sunt ridicol și complet nepotrivit cu lumea în care trăiesc, una unde victimele îi iartă, îi apără și îi girează până la ultima suflare pe toți aceia care le-au furat banii, sănătatea, speranțele, viitorul.
Ieri l-am văzut pe Usain Bolt altoit în Eliud Kipchoge (campionul olimpic la maraton) dând la lopată în fața blocului. Desigur, acțiunea se petrecea la ceas de seară, atunci ies vecinii să-și dezgroape mașinile după ce fraierii ( a se citi eu + niste variabile) au terminat de curățat aleea.
Zac, întins pe covor,
privind în sus, dar nu văd tavanul meu ci podeaua vecinului-chiriaș de la etajul 8.
Pun gând peste gând până fac o scară a dialogului.
Ce faci băiete?
Cu dragostea o duci bine, aud seară de seară!
O să îți cumperi oi?
Doi colindători scăpaţi parcă de la balamuc, după felul cum sunt costumaţi, iau cu asalt un autobuz la ora când cafelele încă nu și-au făcut pe deplin efectul. Ambii sunt îmbrăcați în cămăși de noapte de damă, albe cu floricele verzi, cu dantelă la guler și mâneci, încinși cu niște sfori groase la mijloc purtând pe capete niște căciuli din pieile unor miei, care probabil s-au născut și au murit înainte de cădere comunismului.
Ca orice fost tânăr, fost frumos, dar încă liber, citesc gazete reacționare în mijloacele de transport. Ce poți lectura după o rundă de alegeri câștigate de PSD, dacă nu revista Kamikaze? La haz de necaz am fost mereu campioni, noi cu râsul ei cu banul gros și vilele de neam prost.
Peste 300 de ani când arehologii internetului vor dezgropa toate textele scrise de mine pe bloguri, ca să afle cum putea supraviețui un om cinstit la începutul secolului XXI, nimeni nu va mai ști cine au fost Gâdea sau Cioloș. Cu toate acestea nu pot trece peste „încleștarea titanică” dintre cei doi, din studioul postului Antena 3, caracterizat de actualul premier drept o mocirlă morală în care trebuie să meargă cu cizme de cauciuc invizibile.
Anul 2099, toamna târziu, la o şcoală din Bucureşti (în continuare capitala României, cele mai apropiate capitale ale unor state vecine sunt Viena şi Moscova) mai mulţi adolescenți discută la ora de istorie despre eroii neamului din ultimele două secole. Nu sunt uitate faptele de vitejie din primele două războaie mondiale ale secolului XX, dar accentul se pune pe curajul „celor care au câștigat războiul fără să tragă un foc de armă”.
