În tot omul există un ceva, care are rădăcinile în inimă și înflorește în cutia craniană. Nu-mi fac iluzii, nu toate florile emană un miros frumos. Când eram mic, am suferit un accident, am învățat să citesc, iar florile s-au împrăștiat prin tot corpul. Uneori simt că respir/expir cuvinte, litere și chiar semne de punctuație,…
Categorie: O lume minunata
Bancherilor: patru mici și o halbă!
Niste bani imaculat de albi, destinați unor zile neînchipuit de negre, zăceau neajutorați de ceva ani într-o bancă de mare prestigiu. Gândul nebunului la marginea drumului m-a îndemnat să-i mut nițel în cadrul aceleiași bănci, cu scopul ca dobânda să plece de la 0,5 și să ajungă pe la 7 sau chiar 8. Zis și…
O casă urcă la cer
Despre poveştile la gura sobei s-au spus multe. Au devenit chiar ele un soi de legendă, un tărâm mitic pe unde nu mai calcă nimeni. Cu 100 de ani în urmă, Petre al Bădicăi (bunicul meu) se căsătorea şi îşi ridica o casă, într-un sat pe Valea Argeşului. Orfan de război, tatăl i-a murit pe…
A mea, lumea
La radio rulează fin celebra melodie din filmul ”Love Story”, afară e o ceață de am impresia că sunt singur pe lume, chiar și fără Hector Malot, cafeaua a adormit în ceașcă, caloriferele sunt reci ca la prima glaciațiune. Trag bine fesul peste urechi și încep să caut ciorapii de lână. După 15 minute de…
Parfum de bărbat
În scurtele mele peregrinări în jurul cozii am ajuns în buza unei piețe de mărime mediu-mică, unde am dat peste un sirian între două vârste, care vindea, printre altele, și niște sticluțe cu parfum moldovenesc. În acest caz curiozitatea nu a omorât pisica, ci a parfumat-o. Am luat un flaconaș de ”liziera ursului” , pe…
Recviem pentru creier
Zgomot puternic, metale care se izbesc unele de altele, strigăte disperate ale unor oameni care se luptă cu niște crize de nervi, fum, miros de arsură. Acesta este alaiul care mă însoțește zilnic de aproape două săptămâni. Nu. Nu am fost trimis pe frontul din Ucraina. Am rămas acasă, în teatrul de război cunoscut sub…
Pariuri
În fiecare duminică, exceptându-le pe cele în care nu fac asta, pornesc pe propriul El Camino. Scurt, dar intens, pe ruta spirit-pântec-iluzie (în traducere, Biserică- Piață-Pariuri sportive). Ca orice inocent, pot greși fără să-mi dau seama. Tocmai când ieșeam de la pariuri, cu un billet de doi lei care îmi promitea fără argumente solide alte…