Categorie: O lume minunata

Oamenii simt nevoia să-şi facă simţită prezenţa oriunde se află, inclusiv în mijloacele de transport. Oamenii sunt nervoşi şi simt nevoia să arate acest lucru. Oamenii sunt oameni. Locul: autobuz, linia 168, Bucureşti, între mic dejun şi prânz. Personaje: o doamnă foarte netânără, un domn care încă nu a atins vârsta pensionării, dar nici departe…

Privesc nedumerit cum se schimbă raporturile. Prima fotogramă pe care pot să o rulez la nivel cerebral este cu un omuleţ foarte mic şi o o bicicletă (Tohan) uriaşă în raport cu el. Ulterior se ajunsese la echilibru, un adolescent şi o semicursieră. Acum bicicleta(împrumutată) este prea mică şi omul prea mare.

În urmă cu aproape 3 ani postam în acest loc de largă respiraţie o poezie a lui Mircea Micu. Astăzi am aflat că a murit, iar mâine va fi incineret. Cu 2 zile în urmă chiar discutam că moartea unui scriitor ( chiar şi comunist, după cum clasifică destui poezia în funcţie de simpatiile politice…

Eu în ce lume trăiesc? După lungi cercetări, în legătură cu mediul în care mă învârt în Bucureşti, am ajuns la o concluzie şocantă pentru mine. Nu cunosc pe nimeni care să producă ceva palpabil, un cui, un pantof, un scaun, o şaibă, un nădrag. Ştiu doar oameni care cern vorbe, înşiră texte, cumpără de…

Balta are în continuare peşte. Îl vom cerceta mai îndeaproape. E cazul să revenim la ocupaţiunile de bază.

Un personaj „iubit” extrem de tare chiar şi de cei care-l iubeau cu doar câteva luni în urmă, a făcut din ardeiul iute o adevărată armă de luptă. Consumator înrăit al acestei legume, am început să o cultiv pe balconul de la etajul 7, posedând în acest moment una din puţinele grădini din România care…

Mondialul merge mai departe şi nici eu nu stau pe loc. Dovezi: aici şi aici.