În perioada pandemiei am ascultat/vizionat online peste 100 de piese de teatru. E una dintre pasiunile mele. Ieri am fost la teatru, pe terasa TNB, la aer, dar cu mască. Cu ani în urmă am rămas blocat într-un lift mizer, aproape o oră. A fost mai bine. Nu mă refer la aer şi mască, ci…
Să-mi bag… picioarele în mare, Să-mi trag tot cerul peste mine. Să-ți dau cu versuri pe picioare, Să-ți fac, perpetuu, numai bine.
Mi-a luat câteva zeci de ani să constat că pot dușmăni pe cineva/ceva. Statul român și sistemul pe care se bazează este dușmanul meu. De-a lungul vieții am băgat de seamă că statul/sistemul mă ”arde” pe unde mă prinde. Acum am ajuns la o concluzie mai gravă: vrea să mă omoare. În felul lui, lent,…
În satul din care am plecat în lume, nu judec acum decizia, oamenii au obiceiul să mai și moară. Adesea firesc, uneori nefiresc, trist, cu un oftat de ușurare, după posibilitățile și destinul fiecăruia. Există o instituție în zonă, ”gura satului”, care nu ratează în general niciun eveniment major și în special niciun mort și…
Destinul m-a dus în piața Mogioroș. Fostă Moghioroș. Dar ce mare diferență e între foști și actuali? Trei mașini se târăsc, stând, prin intersecția aglomerată, au steaguri cu stema Partidului România Mare scoase prin geamuri și dintr-un difuzor zbiară unu că trebuie să-i votăm pe candidații PRM. Aștept autobuzul. Nu sunt singur. O doamnă explică,…
Terminasem cu învățatul literelor de câteva luni. Abosolvisem clasa întâi și scăpasem aproape nevătămat de trecerea de la vacanța de vară la începutul noului an școlar. Zilele erau tot mai scurte, lampa redevenise piesa centrală a serilor noastre. Împins de la spate, mai mult sau mai puțin discret, am decis să mă apuc să citesc…
Din ciclul ”vom fi iarăși ce n-am fost și mai puțin decât atât”: Rătăcind în jurul blocului unde locuiesc, muncesc și visez, am fost abordat de o doamnă înfășurată, regulamentar, în clasicul halat de monton, care tocmai ieșea în viteză de pe o alee. ”Sunteți Marin Nicoleta?”, ”Aș putea fi cel mult Marin”, am rostit,…
