Stătea sufletul în poziție de drepti, straveziu, Ca un soldat la apelul de dimineață Era înțepenit, el veșnic zglobiu De parcă înghițise un continent de gheață. „Ești necăjit, te doare ceva?” Am lansat întrebarea interioară. In ureche mi-a ciocănit un glas de mucava. -” O masea” , a zis într-o doară.
Cocoșei pensați
Doi tineri model 2019 (pensati, blugi cu vedere la glezne, hanorace cu extensii…) aveau o controversă pe care încercau să o rezolve cu pumnii, palmele și picioarele. Spectacolul era suficient de jalnic încât să strângă destul de multă lume, care să nu simtă nevoia să intervină. Ca să vă dau un reper, pareau genul care…
Mic dejun de foame lungă
Am tăiat două a felii de vânt, de noiembrie și martie, au gust mai intens. Le-am uns cu putin cer, din acela de dinainte de viscol. Am fiert, la flacăra unei minți rătăcite, o cană de ceață, luată din marginea bălți, și când a dat in clocot I-am trântit două lingurițe de melancolie, pentru accentuarea…
”Prietenii au cuvântul” – astăzi ne povestește Iulian Mareș
Începând de astăzi găzduim și poveștile prietenilor. Un gest firesc într-o lume tot mai lipsită repere. ”Prietenii au cuvântul”: ”Am crescut în Bărăgan, la 20 de kilometri de Dunăre. În sud, adică. Spun ca am crescut, la propriu și la figurat, nu numai că am copilărit. Am avut noroc de bunici și de străbunici. Din…
România, azi.
Un om, un câine și o sfoară. Câinele e de rasă. Sfoară îl ținea de om. Intervin când din senin bipedul începe să lovească patrupedul. Omul se dovedește a fi foarte arțăgos. Mă înjură și mă amenință. O face ciudat: ”Vezi, bă, că am mai fost la pușcărie din cauza unor fraieri ca tine”. Bravo,…
Bună ziua, tristețe
E sâmbătă, cea mai veselă zi când nu e posacă. Un latino-american îmi cântă ” buenos dias tristeza”. Youtube-ul ne face legătura, deși el e mort și eu doar mă antrenez. E ianuarie și toate începuturile par să fie la sfârșit. În ibric fierbe ceva, ce va fi? Ceai, cafea, greu de spus! Pe stradă…
Regimuri
Am trăit în mai multe regimuri, inclusiv totalitare. Ultimul, cel de viață și de absența acesteia, îmi impune supe, mai lungi sau mai concentrate, după cum dictează interiorul. Ultima, cu multe găluște, m-a ars atât de tare, încât, pentru o clipă, am crezut că este o poveste de dragoste. Abia după ce am mușcat o…
