Am prostul obicei să fiu lovit de  crize de amabilitate exact când nu trebuie. Dorind să cumpăr o revistă (Historia) şi văzând că doamna de la chioşcul de ziare părea să nu prea înţeleagă ce şi cum, având dificultăţi să reproducă titlul publicaţiei, am încercat să-i ofer câteva detalii ajutătoare. Elanul mi-a fost retezat brusc…

Un perete proaspăt dat cu var mi-a produs un moment de melancolie de primăvară, de care sincer nu aveam nevoie, dar care în fond mi-a făcut plăcere. Mirosul de var m-a purtat cu nişte ani în urmă, când, invariabil, înainte de Paşte se zugrăvea camera în care locuiam, mi-a amintit  de mutatul mobilei prin casă,…

Prăbuşit pe canapea, am îndepărtat perdelele de la ferestrele sufletului, vroiam să văd noaptea neagră şi m-am trezit în faţă cu o lună galbenă, rotundă, cremoasă, ca un caşcaval „rucăr”cu 38% grăsime. Dacă aveam canapeaua la Roma vedeam un blat de pizza, cu doi de z, la Bucureşti doar caşcaval, numai caşcaval. Impertinentă, luna vroia…

Din ciclul oamenii de lângă noi, astăzi dăruitorul de flori: „Mie nu îmi place să dau mărţişoare la femei. Eu sunt cu florile, ghiocei, zambile, toporaşi, ceva sensibil. Natură, miros. Gest! Aşa sunt eu mai romantic. Anu ăsta e mai nasol. Până acum 1 martie parcă pica mai târziu, se găseau mai multe flori, acum…

În general filmele se inspiră din viaţă. În particular, din când în când, viaţa se inspiră din filme. Recent, imediat după viscolul care a umplut cărările Bucureştiului de zăpadă şi nesimţire, am jucat, dublu rol în scurt metrajul „Lampa cu căciulă „. În caz că nu aţi văzut filmul, redau sinopsisul de pe cinemagia.ro: „Lampa cu…

Mega petrecere la ultimul etaj. Nişte chiriaşi zglobii, tineri şi cu pofta de viaţă, sărbătoresc ceva. Pe la 19.00 servesc ciorbă cu başii de la muzica house. Pe la 23.00, Napoli îngenunchează pe Chelsea în ritmuri braziliene la modă. La 1.30 o horă românească, asezonată cu hăulituri de sfârşit de lume şi tropotit getic, îmi…

de Ion Horea Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr. În clipele grăbite din zile lungi de vară O simt cum se-mplineşte-n tăcere ca o pară – Inima mea cu pomii grădinii dimpreună Se-ntunecă spre toamnă şi-i dulce ca o prună, Şi-n vărfuri foşnitoare prin frunza amăruie…