Cu 50 de ani în urmă, o lucrare de control la istorie lansa o licență poetică folosită adesea de membrii familiei mele. Caracterizați-l, pe scurt, pe domnitorul Mihai Viteazul, era întrebarea profesorului, iar răspunsul elevului, dat în scris, pentru a dăinui, a fost: ”românesc și vitregos”. Altfel, ca orice poet neînțeles, autorul a obținut un…

E 8 martie și ninge, conform regulii, de sus în jos. O doamnă în haină de blană (nu cunosc animalul, poate iepure), cu capul înfășurat într-o eșarfă roșie, mă abordează fără ocolișuri. (Scena pare desprinsă din Doctor Jivago, filmul, dacă nu ați citit cartea. Nu e.) -Dai și tu un leu?, atacă doamna. -Nu am!…

Cu doi ani în urmă stăteam, în rol de pacient, într-un spital și ziceam că mai rău nu se poate. A urmat pandemia, cu alaiul ei de nenorociri, și am văzut că se poate. Când tocmai mă pregăteam de revenirea la normalitate, la câțiva pași de noi a început războiul. Acum nu mai zic nimic,…

Într-o lume tot mai corectă politic şi tot mai grăbită, dacă vrei să spui ceva şi nu eşti dispus să fii pus la zid înainte să termini, faci precizări de la început. Desigur, rişti să ruinezi „naraţiunea”, dar nu mai contează, decât să ai vorbe… În luna decembrie oamenii au în cătarea puştii, portofelului, asomatorului,…